Ce este hipnoza?

Este adevărat că de-a lungul timpului hipnoza a fost greşit înţeleasă,

În unele situaţii această tehnică terapeutică deosebit de utilă în tratarea a numeroase tulburări emoţionale, căpătând un renume prost. Totuşi, în ciuda controverselor care o înconjoară, interesul pentru hipnoza a început să se manifeste din nou, mai ales în a doua parte a secolului XX, având numeroase aplicaţii ştiinţifice dar şi clinice. Cu toate că această tehnică are un renume destul de prost, studiile realizate în acest domeniu au demostrat faptul că nu există nicio dovadă că hipnoza este în vreun fel dăunătoare vieţii umane.

Conform British Medical Association (1955) hipnoza este „o stare pasageră de atenţie modificată”, în timp ce Enciclopedia medicală a U.R.S.S., 1982 o prezintă ca fiind o „stare artificială particulară a omului, produsă prin sugestie”. Dar cea mai simplă şi mai cuprinzătoare definiţie ar fi cea dată de către Chertok în 1979 care defineşte hipnoza ca fiind o „stare modificată a conştiinţei” ce este caracterizată prin distorsiuni mnezice şi senzoriale, creşterea sensibilităţii la sugestie, catalepsie, anestezie etc.

Beneficiile 

Milton Erickson, reprezentantul abordării non-directive în transa hipnotică şi întemeietorul şcolii de hipnoterapie ericksoniană susţine faptul că unul dintre beneficiile principale ale hipnozei este faptul că aceasta „permite depasirea mecanismelor de apărare conştiente, obişnuite, şi accesul la resurse inconştiente. Comunicarea este stimulată şi subiectul este capabil să audă şi să înţeleagă la nivele multiple”.

Chiar dacă mult timp, hipnoza a fost confundată cu somnul (numele acesteia provenind chiar de la cuvântul „hypnos” care în greacă înseamnă „somn”), cercetările ştiinţifice care utilizau înregistrările activităţii electrice a creierului (EEG) au demonstrat că, în transă, undele cerebrale nu sunt cele de somn, ci unele specifice stării de veghe, în care suntem liniştiţi, la fel ca în meditaţie.

Când o persoană este hipnotizată, ea intră în transă, ceea ce a fost deseori definită ca fiind o stare modificată de conştienţă sau o stare specială a minţii. Chiar dacă este o stare specială, putem trăi transe uşoare zilnic fără să realizam acest lucru. De exemplu, oamenii intră adesea în transă ori sunt hipnotizaţi în mod firesc şi spontan atunci când se implică în activităţi care le absorb atenţia, cum ar fi privitul la televizor, lectura unei cărţi, condusul unui autovehicul sau ascultarea muzicii preferate. Rossi (1996) ilustrează acest fapt într-o manieră poetică, spunând că „Transa cotidiană apare ca un moment în care se întredeschide fereastra dintre conştient şi inconştient.”.

Conform modelului tradiţionalist al hipnozei, pentru a dezvolta o transă, clienţii sunt încurajaţi să îşi concentreze atenţia (de exemplu, ascultând vocea terapeutului), ei trebuie să nu acorde atenţie mediului înconjurător (de exemplu, prin închiderea ochilor) şi apoi, trebuie să se lase absorbiţi de o activitate, imagine sau de un sentiment plăcut (de exemplu, imaginându-şi locul preferat).

Este posibil ca acest proces să fie încununat de mai mult succes dacă clientul este motivat şi cooperant şi are expectanţe pozitive legate de rezultat.

Cu toate acestea, există numeroase mituri în legatură cu hipnoza, mulţi oameni considerând că în transă adorm, îşi pierd controlul, hipnotizatorul îi poate face să spună lucruri intime ori pot fi puşi în situaţii ridicole. Adevărul (susţinut de numeroase studii ştiinţifice) este că în transă eşti perfect conştient de ceea ce ţi se întâmplă, îţi păstrezi controlul, nimeni nu te poate forţa să faci ceva ce nu ai dori să faci iar partea inconştientă a minţii tale nu poate fi forţată să aducă la suprafaţă lucruri cu care nu se simte în siguranţă.

Transa este un bun mediu de învăţare, ea permiţând accesul la resursele inconştiente ale clientului. Terapia ericskoniană subliniază ideea că fiecare persoană are resursele şi aptitudinile necesare rezolvării problemelor sale. Milton Ericskon chiar spunea deseori pacienţilor săi în timpul transei: „Există lucruri pe care le ştiţi, dar nu ştiţi că le ştiţi. Când veţi şti ceea ce nu ştiţi că ştiţi, atunci vă veţi schimba”, acest tip de formulare provocând clientul să caute în el însuşi resursele necesare schimbării aşteptate.

Bibliografie:

Dafinoiu I., Vargha J.-L. (2007) Hipnoza clinică Tehnici de inducţie. Strategii terapeutice, Polirom

Hawkins P. J. (2009) Hipnoza şi stresul Ghid pentru clinicieni, Polirom

http://www.psychologies.ro/cunoaste-te-2/hipnoza-este-atractiva-si-totodata-sperie-2146181

Distribuie